Trăim într-o lume în care am fost învățați să facem ceea ce de ce este nevoie, ceea ce trebuie ori ne este dictat de timp. Facem alegeri pentru că sunt de perspectivă, urmăm o specialitate pentru că e bine plătită și nu vom muri de foame, ne îmbrăcăm într-un anumit mod doar ca să dăm o anumită impresie etc.
În societatea de astăzi ascultăm cu creierul și uităm de inimă, iar alegerile și lucrurile făcute cu sufletul sunt mai degrabă un lux, o plăcere prea scumpă. La fel, se întâmplă să ne dedicăm viața unor scopuri mai puțin proprii, mergem pe șabloane și ștergem, puțin câte puțin, din individualitatea înnăscută. Înclinațiile sufletului le amânăm pentru vremuri mai bune, după care le pierdem prin colțurile îndepărtate ale conștientului, cu motivarea că mai e timp. Îar într-o bună zi “Hop!” și ne-am pomenit cu zilele pe sfârșite, fără a ne fi realizat potențialul.
Motivul cel mai răspândit al amânării este că dăm preferință aspectului material al cotidianului, știm că munca trebuie să aducă mulți bani, iar de place ori ba – asta nu mai contează. Viața noastră se împarte între orele de serviciu și timpul liber, or anume atunci, și doar atunci (!), în timpul nostru liber, ne permitem să facem ceea ce ne este drag sufletului. Nu e rău în cazul în care ești împăcat cu această stare de fapt și nu simți că îți faci jobul forțat. Însă dacă știi că te epuizezi, iar la sfârșit de zi ajungi o lămâie stoarsă, bună de nimic, pune-te pe gânduri. Nu pot zice că va fi ușor să lași tot baltă, căutând sens și valoare în altceva. Însă la sigur, mai devreme sau mai târziu, posibilitățile vor ieși la iveală.
Am atins acest subiect, pentru că anume în această perioadă, acum 5 ani, a apărut brandul Koshka Art Studio, ca rezultat al faptului că mi-am ascultat sufletul. Am lăsat un post bun, destul de prestigios, cu un salariu mult peste medie. Am ascuns departe costumul business și tocurile, ceasurile scumpe și bijuteriile Swarovski. Am “golit” cele 12 ore continue de muncă, oboseală și dedicare pentru a deschide o ușă nouă, într-un domeniu confortabil mie. M-am ascultat.
E adevărat că m-am avântat fără studii, cunoștințe și relații, cu minus în cont și echipă pe care trebuia s-o formez de la zero, dar (!) cu gânduri senine și dorința de a crea și oferi. Astăzi pot afirma cu siguranță: sunt la locul potrivit, în momentul potrivit, alături de oamenii potriviți și cu sufletul împăcat. La mai mult nici nu am putut visa.
P.S. Am uitat să ne ascultăm intuiția și ne-am învățat să urmăm stereotipuri.
