De 12 ani fac parte din categoria vegetarienilor. Nu prea afișez asta, oamenii apropiați știu însă de acest detaliu și pregătesc ceva diferit pentru mine atunci când vin la ei în ospeție. De ce am hotărât să ating acest subiect acum? La ultimul curs de floristică am fost întrebată brusc de o participantă: “De mult timp ești vegetariană?”. Am rămas surprinsă: “De unde știi?”. “Se simte asta”, am primit drept răspuns. Dacă se simte, haideți să desfășurăm subiectul.
A fost decizia mea, nu impusă de cineva sau ceva, deși mulți ziceau că vreau să fiu în pas cu moda sau să ies din tipare. Deloc! Unii mă preveneau îngrijorați că o să-mi cadă părul, dinții și o să am probleme grave de sănătate, deși sunt încă vie și pot munci 36 de ore fără somn. Până la urmă, am o filozofie proprie, legată de viață, suflete și noi, oamenii. Nu am să o expun – e un subiect mult prea personal pentru publicul larg. La o cafea, la mine în ospeție – poftim, o fac!
Ce înseamnă a fi vegetarian?
Este o practică ce ține de excluderea din alimentație a produselor animale, printre care peștele, stridiile, crustaceele și alte produse obținute prin măcel.
Tipuri de vegetarieni
Lacto-ovo-vegetarieni – nu consumă carne și pește, dar acceptă în alimentație produsele adiacente de origine animală precum ouăle și laptele (din această categorie fac parte și eu).
Lacto-vegetarieni – urmează o dietă prin care exclud din alimentație carnea și ouăle; produsele lactate rămân în consum (această formă este răspândită în India).
Ovo- vegetarieni – nu acceptă carnea și produsele lactate, însă optează pentru ouă (din ăștia găsim mai rar).
Veganii – consumă doar fructe și legume în stare crudă/proaspătă (am participat la vreo 2 lecții, mi s-a părut interesant, dar încă nu m-am decis să urmez pasul).
Nota Bene:
- În ce privește garderoba, evit pielea, blana, mătasea și lâna;
- Nu cumpăr produse cosmetice testate pe animale;
- Nu cad pradă produselor alimentare ce conțin gelatină și grăsimi animale ca seul și untura;
- Nu strivesc gâze, insecte și nu mai știu ce “scârboșenie”, după părerea cuiva.
O istorioară hazlie
Deseori îmi amintesc de ea și chiar mă amuză. Pe când cutreieram continentul american, am avut ocazia să întâlnesc o familie de vegani până în extreme, i-aș numi eu. Credeam că eu sunt ciudată, dar există persoane și mai interesante. De ce extremali? Aveau propria grădină și consumau fructele și legumele care deja au căzut de pe copaci sau tufe. Până atunci nu le atingeau, pentru că… cred că deja ați prins firul. Când am auzit asta, mi-am imaginat cum stau sub copac și, murind de foame, așteaptă ceva să le cadă în gură.
Motivele alegerii dietei date pot fi diverse, de la religie la preferințe, de la cultură la sănătate. Dar una e clar: trecerea la vegetarianism trebuie să fie corespunzătoare, organismul trebuie pregătit. În istoria vegetarianismului (care datează încă din India Antică) nu se cunosc cazuri tragice sau mai puțin frumoase. Dimpotrivă, studiile pe scară largă au demonstrat reducerea riscului de cancer, de atac de cord și îmbunătățirea stării sănătății și somnului printre cele mai importante beneficii ale acestui mod de viață.
P.S. Fiecare cu gândacii lui în cap, eu pe-ai mei îi iubesc! Sănătate!
