Și dacă tot e februarie și cam mulți din noi a pus pe foaie un plan de acțiune sau vise care le doresc realizate și altele planificări – apoi eu am zis să încep anul print-o călătorie în timp. Pe lângă slăbiciunea față de artă/creație, manifest una specială față de istorie – clădiri vechi, personaje ale trecutului, cărți scrise de mână etc. Și acum a fost momentul să văd 4 conace din nordul Moldovei.
Călătoria a început cu un drum lung de cca 4h și 2 cafeluțe. Dar rezultatul și emoțiile primite au meritat efortul dat.
- Conacul Rosetti-Roznovanu (or. Lipcani)
Datează această clădire superbă din 1820 și este la graniță între România și Ucraina. Realizat într-o stilistică clasică, intrarea te frapează din primele clipe – așa cum e părăsită și abătută are un farmec aparte. M-am îndrăgostit de veranda semirotundă, de la care se deschide o priveliște uimitoare. Partea din spate a casei are și al doilea nivel – am urcat și acolo – deși podeaua vibra la pașii mei – iată-iată se va prăbuși – noroc că am 50 kg. Are și un beci enorm – plic de cărți medicale – în timpul sovietic a fost aici spital orășenesc. Contesa Ecaterina Rosseti a clădit această încăpere cu dragoste și dedicare, a mai sădit și un parc alături (acum e Parcul orășenesc Lipcani), a mai înălțat o biserică nu departe de conac. S-au mai păstrat cărărui petruite și poteci ce dus spre oraș.
P.S. Una din proprietățile boierilor Rosetti-Roznovanu adăpostește în prezent Primăria or. Iași (România).
- Conacul Cantacuzino (s. Poiana)
Conacul ne aștepta la margine de sat, într-un câmp, un loc pitoresc și liniștit. Aici ne-a întâlnit un paznic, care bucuros să vadă lume prin zona dată. Ne-a povestit cât a știut despre conac, ne-a făcut o excursie pe teritoriul parcului cu copaci unici din țară și a zis că așteaptă să se reconstruiască totul. Anterior aici a fost sanatoriu pentru bolnavi de tuberculoză. Istoria ne spune că familia Cantacuzino a fost cea mai înstărită din boieri la noi. Ce mai impresionat aici a fost terasa din spate și faptul că în interior s-au pătrat elemente de ale timpului: șemineu, sobă, ornamente pe tavan.
P.S. De mai mulți ani clădirea a fost preluat de către Universitatea Pedagogică ‚Ion Creangă’ cu scopul de a fi creat un centru educational.
- Conacul Cazimir (s. Cernoleuca)
Acest conac e din poveste, parcă desenat, parcă machetă, parcă real. Iar când afli istoria clădirii înțelegi de ce ai asociere cu momentul copilăriei. Constantin Cazimir a fost pedagog și doctor în științe, însă mai presus de toate a fost filantrop – a întreținut zeci de copii prin burse la diferite școli. În perioada sovietică a fost școală internat. Din 2013 este abandonată această bijuterie arhitecturală.
P.S. Cărămida care a stat la baza construcției a fost însemnată cu litera ‘K’, după numele celui care a dat comandă de ea – Kazimir.
- Conacul Pommer (s. Țaul)
Cel mai mare parc din Republica Moldova, cu un conac impresionat de frumos, unic și cu multe clădiri. Se mai spune Palatul Pommer – își merită pe deplin titlul. Bancherul Andrei Pommer a cumpărat terenurile de la micii proprietari – cca 47 ha, a sădit 150 specii de copaci și a lăsat una din cele mai frumoase monumente de arhitectură din nordul Moldovei.
P.S. Boierul nu a locuit în ea niciodată,construcția demarând în perioada 1901-1912.